Compunere - Iarna la săniuș

O compunere de iarnă, scurtă și mai simplă, despre săniuș. Compunerea este potrivită pentru clasele primare.

La săniuș pe derdeluș
Zăpada mult așteptată a sosit, chiar dacă cu o oarecare întârziere. Pe toată perioada lunii decembrie, săniuța a așteptat cuminte în curte venirea iernii. De îndată ce stratul de zăpadă a devenit suficient pentru săniuș m-am îndreptat spre derdelușul din apropiere.

Pe străzile din apropierea pârtiei, cârduri de de copii trăgeau după ei veseli săniile. Cei mai mici dintre copii erau însoțiți de părinți sau bunici. Cei mai mari alergau bucuroși și se întreceau între ei, care vor ajunge primii la panta înzepezită. Înfofolit în haine groase, m-am alăturat grupului vesel de copii. În scurt timp am ajuns la pârtia plină de copii zgomotoși. Unii dintre ei trăgau săniile la deal, iar alții alunecau pe zăpada bătătorită chiuind și țipând cât îi ținea gura.

Am urcat și eu la vârful pantei, m-am așezat în poziția de start și mi-am luat avânt. Deodată săniuța a început să fugă cu tot cu mine. Aluneca precum un covor fermecat pe o adiere de vânt. Un aer rece îmi sufla în față, iar zăpada îmi biciuia tot corpul. Chiar dacă urcatul a fost lung, aproape un sfert de oră, coborâtul a fost scurt. Mult prea scurt aș spune. În mai puțin de un minut am ajuns la baza dealului. După niște manevre inspirate, am reușit să opresc sania în ultimul moment, chiar înainte de a intra într-un grup de copii. În frânare sania s-a dezechilibrat, iar eu m-am rostogolit în zăpadă pufoasă. M-am ridicat în picioare și mi-am dat seama că eram plin de zăpadă, precum un om de zăpadă. Am început să râd, iar cu mâinile înmănușate m-am scuturat de neaua cristalină. Am urcat din nou panta și am pornit la vale, pe derdelușul aglomerat. Am repetat de câteva ori urcatul și coborâtul până ce oboseala și frigul au început să-și spună cuvântul. Mi-am luat de hățuri săniuța și m-am îndrepatt spre casă. Pe drum am rememorat clipele frumoase petrecute pe derdeluș și mi-am promis să revin a doua zi.

Prima mea vacanță de iarna la țară

O scurtă și ușoară compunere despre anotimpul iarna, pentru clasele primare. Compunerea descrie o primă vacanță din viața unui copil, petrecută la țară, într-un peisaj acoperit de zăpadă.

Iarna la țară - un peisaj dominat de zăpadă
Vacanța aceasta de iarnă a fost specială. Pentru prima dată mi-am petrecut aproape toată vacanța la țară. A nins mult, iar zăpada a ținut pe toată perioada cât am stat acolo. Cât vedeam cu ochii totul era acoperit de un strat alb strălucitor. Copacii, dealurile, casele, curțile oamenilor era îmbrăcate în straie albe. Întreg peisajul era gătit ca de sărbătoare și mi-a insuflat un sentiment de bucurie.

Zi de zi am alergat și m-am bulgărit cu verii mei. Zăpada căzută din belșug ne-a oferit posibilitatea să facem și oameni de zăpadă. Împreună cu ceilalți copii din sat ne-am dat și pe derdelușul din apropiere. A fost fascinant. Spre deosebire de celelalte ierni când mi le petreceam în casă, anul acesta am stat mai mult pe afară. Temperaturile blânde, dar suficient de reci cât să păstreze zăpada intactă ne-a permis să ne bucurăm pe deplin de frumusețea anotimpului iarna.

În aceste zile, petrecute la la țară, am aflat pe viu și câte ceva despre tradițiile și obiceiurile de iarnă românești În zilele de Crăciun și la cumpăna dintre ani, am fost la colindat, cu steaua și cu plugușorul. Abia acum am înțeles de ce se spune că tradițiile românești sunt foarte frumoase. Dar pentu a le aprecia la adevarata valoare trebuie să fii în mijlocul celor care încă la practică, adică în rândul oamenilor de la țară.

Cred că nu voi uita niciodată această vacanță de iarnă. Am învățat că iarna chiar este anotimpul veseliei, precum și faptul că zăpada poate fi ceva frumos dacă ieși din mijlocul orașului. Iarna trebuie trăită și simțită pe deplin la țară, cât mai aproape de natură, departe de televizor, internet și caloriferele bine încălzite ale apartamentelor de la oraș.

Compunere - Prima ninsoare din acest an

După un început de iarnă lipsit de zăpada, luna ianuarie a adus zăpadă din belșug. Este prima ninsoare din an, motiv de bucurie, dar totodată de îngrijorare datorită cantităților mari de zăpadă ce cad neîncetat.

Prima ninsoare din an a acoperit totul în haine albe
După un decembrie lipsit total de zăpadă, luna ianuarie a simțit nevoia să ne copleșească cu un potop de fulgi de nea. Din cerul înghețat și burdușit cu zăpadă cerne fără încetare de două zile. Armata albă, formată din fulgi mari și grei, atacă solul necontenit. Se aruncă spre pământ în valuri, întunecând zarea. Sunt atât de porniți să cucerească natura încât nici nu mai dansează în aer, nu se mai lasă purtați de vânt prin văzduh. Au primit comanda să copleșească natura, iar ei, precum niște kamikaze bine instruiți, se reped direct la țintă. Ajunși la sol, soldățeii pufoși și gingași de nea nu mai au loc să se desfășoare și se bulucesc unii în alții formând un strat tot mai mare de zăpadă. Sub comanda iscusită a iernii neau cucerește totul în cale: copaci, acoperișurile caselor, drumuri și grădini. Sub greutatea stratului de omăt, firele de înaltă tensiune, ce însoțesc drumul, amenință să se rupă. Culoarea a dispărut din peisaj, cât vezi cu ochii este poleit cu albul strălucitor al fulgilor de zăpadă. Nimic nu mai iese în evidență, albul monoton amenință cu albirea orice culoare, cât de mică, ce îndrăznește să scoată capul la lumină de sub zăpadă. Din când în când câte o rafală de vânt spulberă stratul consistent de zăpadă, împrăștiindu-l în toate direcțiile. În câteva secunde alți fulgi acoperă locul ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Din cer fulgii mari de zăpadă continuă să cadă. Și probabil vor mai cădea până ce întreg rezervorul de fulgi din văzduh va fi epuizat. Un rezervor ticsit cu mulți, mulți fulgi pe tot parcursul lunii decembrie.

Compunere despre o excursie la munte iarna

O compunere despre o excursie la munte în plină iarnă, în care sunt prezentate câteva evenimente și activități specifice unei excursii la munte iarna.

Excursia la munte
- pârtia de schi plină de oameni veseli
A nins zile în șir în stațiunea de pe Valea Prahovei. Fulgi neobișnuit de mari au cernut din cerul încărcat cu nori groși. Zăpada proaspătă a îmbrăcat în straie albe totul. La sol, stratul de nea a devenit din ce în ce mai consistent, astfel încât zilele acestea au fost o adevărată excursie de iarnă. Mulțimea de oameni venită în stațiune din orașele aglomerate era foarte bucuroasă de atmosfera albă de afară. Veselia se citea în special pe chipurile celor mici. Alergau fără oprire prin zăpada depusă, se bulgăreau, chiuiau, făceau tumbe prin zăpadă.

Cei mai mulți dintre cei prezenți în stațiune și-au petrecut timpul pe pârtiile de schi sau săniuș. Este și cazul meu. Cât a fost ziua de lungă, cu excepția momentelor în care luam masa, le-am petrecut pe pârtie. Am închiriat o pereche de schiuri și am luat câteva ore de schi cu unul dintre instructorii pârtiei, astfel încât am fost capabilă să schiez. Am avut parte și de multe căzături, dar au fost ușoare și totodată au reprezentat un motiv de bucurie și voie bună. Am participat și la un mic concurs al începătorilor în schiat. Trebuia să ocolim niște jaloane pe un traseu prestabilit. M-am descurcat foarte bine deși a fost pentru prima oară când am pus piciorul pe schiuri. Mi-ar fi plăcut să câștig marele premiu, un set nou-nouț de schiuri, dar au fost alți participanți mult mai buni decât mine. Sper ca la anul să mă descurc mai bine și să fiu pregătită în caz că voi mai participa la un astfel de concurs.

Mi-a plăcut să schiez și am aflat în această excursie că schiatul poate fi foarte distractiv. Dar cu toate acestea, adevărata distracție a avut loc pe pârtia de săniuș. Sute și sute de săniuțe alunecau frumos, una după alta pe pârtia lungă. Mici și mari, oamenii zâmbeau coborând în goana săniilor care parcă pluteau pe stratul alb de zăpadă. Unii câdeau, se rostogoleau prin zăpada proaspătă, după care se îndreptau din nou spre baza pârtiei. Alții mai pricepuți coborau în viteză ca pe o pârtie de boburi. Pa panta lină acoperita de omăt, nu erau doar săniuțe. Am văzut mulți oameni cu saci de plastic sau cu alte improvizații din plastic, care alunecau pe zăpadă. Urcau și coborau zgomotoși. Veselia era la ordinea zilei, iar când se lăsa seara și ne îndreptam spre camerele noastre părerea de rău se citea pe chipurile noastre.

Un alt moment deosebit din această excursie a fost construirea unor oameni de zăpadă pe care i-am ridicat în apropierea pârtiei de sănii. Zeci de oameni și copii au muncit necontenit câteva ore și am ridicat trei oameni de zăpadă de aproape trei metri. Pe lângă noi păreau niște uriași, niște statui sculptate în zăpadă. Au fost cele mai mari mogâldețe de zăpadă pe care le-am văzut vreodată. Ne-am pozat cu acești uriași albi, am dansat în jurul lor și am cântat cântece de iarnă. A fost frumos și special în același timp.

Odată cu această excursie am redescoperit bucuria de a construi oameni de zăpadă, de a mă bcuura de fiecare fulg de zăpadă care cade din nori. Dacă ar fi să rezum într-o propoziție aș putea spune că am avut parte de o excursie la munte de vis.

Compunere despre un peisaj marin iarna

O compunere despre un peisaj marin, mai exact o descriere a litoralui Mării Negre într-o zi de iarnă.

Peisaj marin iarna
Valuri mari, care depășesc statura unui om lovesc fără milă malurile litoralului. În liniștea plajei pustii, departe de vacarmul obișnuit al orașului de la Marea Neagră, marea agitată scoate sunete puternice. Parcă ar fi niște ciocane care izbesc necontenit. Mișcarea de du-te-vino a valurilor, atât de fermecătoare în timpul sezonului estival, acum, iarna, este tulburătoare. Marea pare o fiară dezlănțuită care mușcă neîncetat din nisipul fin al malului. Se zbate, zbiară, după care se retrage la fel de furioasă în matca sa. Apoi se reîntoarce. Mai nervoasă și mai șuierătoare, aducând totodată în prim plan un curent marin parcă scos din congelator.

Privirea mi-e atrasă de digul gros din beton armat, dublat de o armată de stabilopozi. Apa rece ca gheața, adusă din largul mării agitate, acoperă în totalitate linia întâi de apărare a digului masiv. Șuieratul rezultat din încrâncenarea valurilor mării cu malul dur de beton este întrecut doar de sunetul vântului năprasnic. Răsuflarea rece și violentă a acestuia amenință orice ființă care îi stă în cale. Un pescăruș care își odihnea corpul zvelt pe unul dintre brațele unui stabilopod este alungat de un val care a măturat totul în cale. S-a ridicat exact la timp. Dacă ar mai fi zăbovit o secundă, valul ucigător l-ar fi dus spre abisurile mării sălbatice. Cu un sunet prelung, triumfător, pescărușul se ridică tot mai sus, până când își ajunge confrații, ce se rotesc deasupra valurilor din ce în ce mai mari. Intră în hora acestora, după care planează cu o grație de invidiat, călărind rafalele de vânt cu o agilitate specifică.

În tot acest timp, ating cu pașii malul înghețat, format din nisip îmbibat cu apă. Dacă fac abstracție de apa din dreapta mea și de casele din stânga, atmosfera îmi pare selenară. Răceală, frig, vânt, îngheț, urgie, condiții neprielnice de viață sunt cuvintele care îmi trec prin minte în timp ce bântui ca o nălucă pe plaja pustie. Încerc să-mi imaginez împrejurimile în timpul verii: șezlonguri, oameni în șorturi care profită de razele soarelui, copii veseli bucurându-se de valurile mării. Preț de câteva secunde parcă văd toate acestea. Brusc, gândurile îmi sunt alungate de o rafală de vânt furioasă. Mai că mă dărâmă de pe picioare. Dacă până acum vântul și frigul îmi invadaseră corpul, această nouă manifestare a vântului îmi cotropește sufletul. Un fior mă străbate din cap până în picioare. E semn că plimbarea mea pe lângă marea dezlănțuită de anotimpul înghețului trebuie să se sfârșească. Îmi îndrept pașii spre hotel, cu gândul la camera primitoare și bine încălzită. În spate marea devine tot mai agitată, iar glasul ei, ca a unei fiare scăpată din cușcă, se aude prelung. Cu brațele sale lungi marea se prinde de țărm încercând parcă să iasă la țărm. Grăbesc pasul, nu ar fi bine să fiu pe aproape atunci când marea mânioasă va pune stăpânire pe întreg peisajul marin.

Compunere pentru şcoală