Început de iarnă

O scurtă compunere, cu fraze simple, despre un început de iarnă, despre prima zăpadă. Compunerea este gândită în aşa fel încât să se potrivească elevilor din clasele primare.

Acum a sosit şi iarna. Zilele sunt scurte și cerul posomorât. Ieri, după-amiază, ședeam la fereastră şi priveam afară cum picură. Deodată văzui printre picături ceva alb. Acesta era un fulg de zăpadă. După aceea văzui un altul şi un altul, şi, în scurt timp, începură să cadă din ce în ce mai mulţi. Toată atmosfera era plină de fulgi. Mie-mi părea bine de asta. Până seara grădina și casele începură să albească. Prin curte şi pe stradă zăpada, care cădea, se topea. Astăzi de dimineaţă, când m-am dus la şcoală, curtea, casele şi toţi arborii erau acoperiţi de o zăpadă groasă. Chiar şi locul nostru de joacă era ascuns sub zăpadă. Mai multi copii începură să facă bulgări de zăpada şi să se joace cu ei. M-am prins şi eu în joc cu ei, dar mi-au îngheţat cu totul mâinile.

Prima zi de iarnă

O compunere despre primul fulg de nea, prima zăpadă căzută; cel mai potrivit titlu pentru o astfel de compunere este "Prima zi de iarnă".

După o toamnă lungă şi călduroasă a sosit iarna. Am aşteptat-o foarte mult, iar acum este aici. Zilele sunt din ce în ce mai scurte, iar cerul tot mai posomorât. Temperaturile s-au înăsprit, iar soarele nu mai are putere să încălzească. Tot ce mai poate să facă este să lumineze câteva ore pe zi.

Azi-dimineaţă, stăteam la fereastră şi admiram cum cerul arunca stropi leneşi în stânga și-n dreapta. Stropii se izbeau de geam, iar apoi se prelingeau în şiroaie mari. Deodată, printre stropi apăru ceva alb. Era mai mare decât un strop de apă, dar pufos ca un ghemotoc de vată. Era un fulg de zăpadă. Ca să fiu mai exact, era primul fulg de nea din acestă iarnă. Apoi am văzut încă unul şi încă unul. În scurt timp, începură să cadă ca cernuţi tot mai mulţi. Era ca o ploaie gingaşă şi albă. Privirea mi se ridică spre cer, iar priveliştea ce mi se deschidea în faţa ochilor era încântătoare: atmosfera era cucerită de steluţe argintii. Bucuros şi însufleţit de jocul vesel al fulgilor albi, am continuat să privesc cum neaua se aşterne ca o plapumă. În doar câteva minute zăpada vopsise totul în alb. Copacii păreau daţi cu var, de la rădăcină până la crengile golaşe. Asfaltul negru al străzilor nu se mai zărea de sub stratul de omăt, iar acoperişurile caselor erau şi ele albe și strălucitoare. În câteva minute iarna reuşise să schimbe toată înfăţişarea oraşului.

Pe strada inundată de zăpada căzută din belşug a apărut prima săniuţă. Trasă de un copil vesel, săniuţa lăsa în spate urme adânci în zăpada proaspătă. Pe aceste urme, alţi copii înfofoliţi cu alte sănii și-au făcut apariţia şi se bucurau de prima zi de zăpadă.

Dansul fulgilor de nea

O compunere despre un dans special, care se petrece iarnă de iarnă și care face farmecul acestui anotimp: dansul fulgilor de nea.

Dincolo de geamul ferestrei steluțele argintii se desprind din norii ca de vată și dansează liniștiți în drumul lor spre pământ. Sclipirea jucăușilor fulgi de nea e amețitoare. Dacă nu ai ști că ninge ai putea confunda gingașii fulgi de zăpadă cu niște mici petale albe.

Un peisaj grandios, dar și straniu totodată, apare de sub potopul de fulgi albi. Pe crengile copacilor stau grămezi mare de zăpadă, ca niste podoabe reci de argint. În decorul doar alb, crengile copacilor, și ele albe, seamănă cu niște fantasme ce se profilează în depărtări.

Zăpada cernută din văzduh a împodobit casele cu dentela albă a zăpezii, iar drumurile le-a troenit până când acestea și-au pierdut și ultimul contur. Ninsoare se așterne peste tot ca o plapumă albă și reduce la tăcere orice încercare a naturii de a se împotrivi. Odată cu stratul de zăpadă ce se așterne, o liniște de mormânt pune stăpânire pe împrejurimi. Singurul glas ce răzbate din peisajul înmărmurit este cel al vântului. Șuieră un cântec trist și cu un suflu înghețat împinge norii posomorâți dintr-o parte în alta a văzduhului.

Ploaia de fluturi albi se intensifică, iar ritmul dansului se întețește. Fulgi mari și pufoși cad în viteză din înaltul cerului și formează vârtejuri cu care amenință pământul. Când sunt aproape de covorul alb înghețat, încearcă din răsputeri să se ridice din nou, dar răpuși de efort se fac una neaua deja așternută.

Ca într-o poveste, luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina nopții reușește să domolească vântul și să pună capăt caruselului de fulgi albi. Mândră de reușita ei, admiră peisajul încremenit și trimite raze reci peste albul nesfârșit.

Compunere pentru şcoală