O iarnă nemilioasă la munte

Un tablou de iarnă nemiloasă, din satul bunicilor, aflat undeva la poalele munților.


Descrierea unui tablou de iarnă

La poalele muntelui, care atinge cu creștetul înaltul cerului, se întinde satul bunicilor. Cele câteva case ale sale sunt inundate în întregime de o mare de alb. În peisajul rece, fără nicio urmă de culoare, satul pare mai mic decât de obicei. Aici, iarna este cu adevărat iarnă, încă de la prima zăpadă și până la ultima.

Peste casele bătrâne din sat, care de care mai vechi, unele de-o vârstă cu timpul, se lasă o noapte adâncă. Nu a mai nins de câteva zile, dar zăpada de săptămânile trecute încă îmbracă fiecare colțișor de natură. Ulițele satului înguste în mod normal, s-au transformat în niște poteci albe, bătătorite inegal. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți.

La ora asta, când soarele a plecat departe, spre zări mai calde, doar liniștea și răceala iernii mai au curajul să bântuie pe ulițele satului. Gerul aspru, care face să scrâșnească șindrilele caselor, face atmosfera de afară de nerespirat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură.

Nici oamenii nu sunt departe de acest comportament. S-au refugiat în casele bine încălzite și așteaptă, probabil, să treacă iarna. Hornurile caselor scot un fum gros ca locomotivele pe cărbune, care colindau odinioară aceste plaiuri. Sobele din case, umplute cu bușteni groși, gem sub furia focului. Căldura resimțită la gura sobei este singura alinare a oamenilor în această vreme de restriște.

La geamul casei bunicilor, iarna a desenat flori de gheață. Printre petalele lor strălucitoare se zăresc vârfurile munților acoperite cu argintul jucăuș al zăpezii. Sub razele palide ale lunii, se zăresc brazii semeți cocoșați de greutatea stratului de zăpadă. Dacă până și brazii cei mai puternici par asupriți de năpasta albă, nu e de mirare că și eu mă simt mic și stingher în oceanul de zăpadă.

Aceasta este cea mai grea iarnă pe care am trăit-o până acum. Sau poate că gerul năprasnic mă face să o simt mult mai neprietenoasă decât e. Poate mâine, odată cu răsăritul soarelui și cu lumina ce se va scălda în albul nesfârșit, voi privi și eu iarna cu mai multa bunăvoință. 

Început de iarnă

O scurtă compunere, cu fraze simple, despre un început de iarnă, despre prima zăpadă. Compunerea este gândită în aşa fel încât să se potrivească elevilor din clasele primare.

Acum a sosit şi iarna. Zilele sunt scurte și cerul posomorât. Ieri, după-amiază, ședeam la fereastră şi priveam afară cum picură. Deodată văzui printre picături ceva alb. Acesta era un fulg de zăpadă. După aceea văzui un altul şi un altul, şi, în scurt timp, începură să cadă din ce în ce mai mulţi. Toată atmosfera era plină de fulgi. Mie-mi părea bine de asta. Până seara grădina și casele începură să albească. Prin curte şi pe stradă zăpada, care cădea, se topea. Astăzi de dimineaţă, când m-am dus la şcoală, curtea, casele şi toţi arborii erau acoperiţi de o zăpadă groasă. Chiar şi locul nostru de joacă era ascuns sub zăpadă. Mai multi copii începură să facă bulgări de zăpada şi să se joace cu ei. M-am prins şi eu în joc cu ei, dar mi-au îngheţat cu totul mâinile.

Prima zi de iarnă

O compunere despre primul fulg de nea, prima zăpadă căzută; cel mai potrivit titlu pentru o astfel de compunere este "Prima zi de iarnă".

După o toamnă lungă şi călduroasă a sosit iarna. Am aşteptat-o foarte mult, iar acum este aici. Zilele sunt din ce în ce mai scurte, iar cerul tot mai posomorât. Temperaturile s-au înăsprit, iar soarele nu mai are putere să încălzească. Tot ce mai poate să facă este să lumineze câteva ore pe zi.

Azi-dimineaţă, stăteam la fereastră şi admiram cum cerul arunca stropi leneşi în stânga și-n dreapta. Stropii se izbeau de geam, iar apoi se prelingeau în şiroaie mari. Deodată, printre stropi apăru ceva alb. Era mai mare decât un strop de apă, dar pufos ca un ghemotoc de vată. Era un fulg de zăpadă. Ca să fiu mai exact, era primul fulg de nea din acestă iarnă. Apoi am văzut încă unul şi încă unul. În scurt timp, începură să cadă ca cernuţi tot mai mulţi. Era ca o ploaie gingaşă şi albă. Privirea mi se ridică spre cer, iar priveliştea ce mi se deschidea în faţa ochilor era încântătoare: atmosfera era cucerită de steluţe argintii. Bucuros şi însufleţit de jocul vesel al fulgilor albi, am continuat să privesc cum neaua se aşterne ca o plapumă. În doar câteva minute zăpada vopsise totul în alb. Copacii păreau daţi cu var, de la rădăcină până la crengile golaşe. Asfaltul negru al străzilor nu se mai zărea de sub stratul de omăt, iar acoperişurile caselor erau şi ele albe și strălucitoare. În câteva minute iarna reuşise să schimbe toată înfăţişarea oraşului.

Pe strada inundată de zăpada căzută din belşug a apărut prima săniuţă. Trasă de un copil vesel, săniuţa lăsa în spate urme adânci în zăpada proaspătă. Pe aceste urme, alţi copii înfofoliţi cu alte sănii și-au făcut apariţia şi se bucurau de prima zi de zăpadă.

Compunere pentru şcoală